INFLORESCENCIA II

Această lucrare face parte din seria mea Materia viva. În cadrul acesteia, corpul uman nu se înfățișează ca o reprezentare anatomică, ci ca un teritoriu străbătut de procese vitale: un spațiu în care dimensiunea interioară devine vizibilă, iar natura încetează să mai fie un simplu cadru pentru a deveni manifestare. Anotimpurile nu sunt înțelese aici prin prisma peisajului, ci ca experiențe corporale și emoționale.

Primăvara, chipul devine locul iruperii. Florile răsar din gură, ochi și piele, deplasându-i limitele și transformându-i configurația. Ele nu reprezintă un element decorativ, ci manifestarea vizibilă a ceea ce emerge din interior. Inflorescența devine astfel o metaforă a modului în care emoțiile, memoria, dorința sau durerea își găsesc o cale de a se face vizibile, extinzându-se asupra corpului ca o creștere inevitabilă.